• Dermatita atopică (eczema atopică)

    Dermatita atopică sau eczema atopică este o afecţiune cutanată inflamatorie necontagioasă, intens pruriginoasă, cu evoluție cronică fluctuantă,  asociată frecvent cu alte afecțiuni atopice.
    Ultimele decade au înregistrat o prevalenţă în continuă creştere pentru dermatita atopică, aceasta afectând calitatea vieții.  Se întâlnște mai frecvent la copii, mai ales la cei cu antecedente familiale de atopie.

    Cauzele implică interacţiunea complexă dintre variaţi factori genetici, factori imunitari, defecte ale funcţiei barierei cutanate, şi alţi factori de mediu (alergene, iritanţi).

    Copiii cu dermatită atopică au risc crescut de a dezvolta rinoconjunctivită alergică şi astm alergic.

    Criteriile de diagnostic pentru dermatita atopică:

    Criterii clinice esenţiale

    • prurit cutanat intens (mâncărime)
      • agravat de transpiraţie şi nocturn, afectând calitatea somnului;
      • induce leziuni de grataj care agravează eczema (cerc vicios prurit-grataj).
    • eczemă (acută, subacută, cronică)
    • cu evoluţie cronică sau recidivantă
    • cu morfologie şi distribuţie specifice, dependente de vârstă
      • față, gât şi suprafeţe de extensie, la sugar şi copil mic (cu respectarea regiunilor axilare şi zonei scutecelor)
      • suprafțe de flexie, la orice grupă de vârstă


    Criterii importante
    (susţin suplimentar dg.)

    • debut precoce, frecvent înainte de vârsta de 2 ani
    • atopie
      • antecedente personale şi /sau heredocolaterale (rude grad I) de boli atopice (astm, rinoconjunctivită alergică, dermatită atopică)
      • sensibilizare IgE-mediată (demonstrată prin teste cutanate alergologice prick și / sau IgE serice)
    • xeroză cutanată (tegumente uscate)


    Criterii adiţionale
    - manifestări  clinice asociate sugestive, dar nespecifice.

    • dermografism alb, eritem/paloare facială,
    • ihtioză, keratosis pilaris, accentuare perifoliculară, hiperlineritate palmară,
    • pytiriasis alba, cheilită, eczemă mamelonară,
    • conjunctivită recurentă, keratoconus,
    • pliuri infraorbitare Dennie-Morgan, semn Hertoghe, fisuri periauriculare etc


    Localizarea
    leziunilor eczematoase diferă în funcţie de vârstă:
    Dermatita atopică infantilă (sub 2 ani)

    • predominant la nivel facial (obraji, frunte, bărbie, periauricular) şi scalp
    • leziuni pe suprafeţele de extensie şi laterale ale membrelor, pe gât şi trunchi.


    Dermatita atopică juvenilă
    (a copilului peste 2 ani până la pubertate)

    • leziuni flexurale: antecubital, fosa poplitee, la nivelul articulaţiei pumnului şi gleznei, a gâtului.


    Dermatita atopică a adultului
    (după pubertate)

    • leziunile pot fi limitate le nivelul mâinii şi piciorului.


    Factori de exacerbare sau agravare ai dermatitei atopice

    • alergene alimentare - la copilul mic semnificative clinic sunt: ou, lapte de vacă, soia, arahide, grâu, peşte;  ulterior şi alergene cross-reactive cu polenurile,
    • aeroalergene - la copilul mare şi adolescent: acarieni din praful de casă, epitelii ale animalelor de companie, polenuri.
    • alergene de contact - la adult: nichel, parfumuri, neomicină, lanolină.
    • iritanţi de contact nespecifici, mecanici (fibre de lână sau sintetice groase) şi chimici (din produse de îngrijire corporală), solvenţi lipidici,
    • stres psihoemoţional - prin mecanisme neuroimunologice
    • căldura şi transpiraţia excesive - apă fierbinte la îngrijirea corporală, îmbrăcăminte oculzivă şi efort excesiv.
    • microorganisme, cum ar fi stafilococul auriu (care colonizează pielea, prezenţa IgE specifice faţă de superantigene stafilococice), virusuri (virus herpes simplex care poate induce eczema herpeticum, poxvirus care poate induce molluscum contagiosum), fungi basidiomicete (Malassezia sympodialis, denumită anterior Pityrosporum ovale, colonizează pielea, pot fi prezente IgE faţă de superoxid dismutaza fungică)


    Evaluarea clinico-paraclinică alergologică
    include teste cutanate alergologice prick, teste patch de atopie şi pentru sensibilizarea la alergene de contact, dozarea IgE totale (80% din cazurile de dermatită atopică asociază niveluri IgE serice crescute), IgE specifice la alergene alimentare şi de mediu, teste de provocare alimentară. Explorarea imunologică de laborator poate fi necesară pentru diagnosticul diferenţial cu imunodeficienţele.

    • Exacerbarea reprezintă agravarea leziunilor cutanate în mai puţin de două săptămâni sub tratament continuu.
    • Remisiunea reprezintă perioada fără agravarea leziunilor cutanate cel puţin 8 săptămâni după tratamentul antiinflamator (neincluzând măsurile permanente de evitare a alergenelor/iritanţilor şi emolientele).

    Măsuri profilactice de evitare/reducere a factorilor declanşatori sau de agravare ai dermatitei atopice

    • nu se recomandă profilactic de rutină, diete restrictive limitate, ci doar la o indicaţie de specialitate după o evaluarea complexă a hipersensibilităţii la alimente, acestea fiind individualizate pentru fiacre pacient;
    • alăptatul la sân minim 6 luni are efecte profilactice;
    • măsuri profilactice pentru expunerea la aeroalergene, după caz;
    • măsuri profilactice de evitare a alergenelor de contact după caz;
    • evitarea iritanţilor de contact nespecifici, mecanici şi chimici (săpunuri, produse de îngrijire corporală iritante);
    • reducerea stresului psihoemoţional;
    • evitarea transpiraţiei excesive (îngrijirea pielii cu apă la temperatura corpului, măsuri de microclima, duş postefort şi emoliente după spălarea pielii);
    • hidratarea cutanată este cea mai importantă măsură a tratamentului de bază; aplicarea de emoliente de cel puțin două ori pe zi, de preferat de 4-5 ori, chiar și în afara perioadelor evolutive;
    • băi scurte;
    • împachetări umede în exacerbări, doar la indicația medicului alergolog.

    Tratament farmacologic vizează controlul pruritului şi al inflamaţiei cutanate.
    Schema terapeutică este individualizată pentru fiecare pacient și se  stabileşte în funcţie de vârstă, aspectul leziunilor, patologia asociată, hipersensibilităţile individuale și constă în una sau mai multe din următoarele:

    • corticosteroizi topici cutanaţi (dermatocorticoizi) – cu potenţă diferită în funcție de aspectul și localizarea leziunilor.
    • inhibitori topici de calcineurină
    • antihistaminice H1 ca tratament adjuvant pentru controlul pruritului
    • antibiotice antistafilococice sistemice sau terapie antibacteriană topică, după caz, în cazul infecţiilor cutanate suprapuse
    • antivirale antiherpetice: în cazuri selecționate, în suprainfecțiile cu virusul Herpes Simplex, după caz,
    • antimicotice topice sau orale, după caz
    • imunomodulatoare sistemice în cazuri severe: corticosteroizi sistemici (cură scurtă), interferon gama, ciclosporină cură scurtă, etc.
    • Fototerapie UVA+UVB, UVB, UVA1, PUVA, după caz.


      Dr. Camelia SKOPECZ