• Rinita Alergica

    Rinita alergică este o afecţiune nazală simptomatică indusă de inflamaţia IgE-mediată a mucoasei nazale datorită expunerii la alergen.

    Rinita alergică este o problemă globală de sănătate, cu incidenţă şi prevalenţă crescute (10-25% din populaţie), afectând calitatea vieţii, performanţele școlare şi productivitatea muncii pacienţilor.

    Tabloul clinic
    include simptome sugestive:

    • strănut,
    • prurit nazal (mâncărime),
    • rinoree apoasă,
    • obstrucţie nazală;
    • alte simptome sunt cele de conjunctivită care însoţesc simptomele nazale, mai ales în rinita alergică cu sensibilizare la polenuri,
    • unii pacienţi acuză prurit faringian sau palatin şi otic, fatigabilitate (oboseală), cefalee (dureri de cap), anorexie, iar obstrucţia nazală şi hiposmia/anosmia au impact negativ semnificativ asupra calităţii vieţii pacienţilor.


    Manifestările rinitei alergice şi ale celei nealergice sunt asemănătoare, de aceea evaluarea alergologică etiologică este esenţială.

    Aeroalergenele implicate în etiopatogenia rinitei alergice sunt alergene aeropurtate.
    Dintre cele de interior, cele mai importante sunt:

    • acarienii din praful de casă (Dermatophagoides pteronyssinus, Dermatophagoides farinae).
    • alergene provenite din descuamaţiile epiteliale, secreţiile sebacee sau urina unor animale, cum ar fi pisica (Felis domesticus), câinele (Canis familiaris) sau unele rozătoare.
    • alergene provenite de la insecte: gândacul roşu de bucătărie (Blatella germanica), gândacul negru de baie (Blatta orientalis).
    • fungi de interior:  ascomicete (Aspergillus fumigatus, Penicillium notatum/chrysogenum, Alternaria alternata, Cladosporium cladosporioides);  zigomicete (Mucor mucedo).

    Praful de casă este de fapt un amestec heterogen complex care conţine acarieni (sursa cea mai importantă de alergene), scuame umane şi de la animale de companie, fibre din covoare şi textile, resturi de insecte, fungi, particule de nisip şi alte pulberi inerte.

    Dintre cele de exterior:

    • Fungii de exterior de tipul ascomicetelor Alternaria şi Cladosporium, sunt alergene sezoniere în zonele temperate şi sporulează în zile călduroase, uscate, cu vânt (spori "uscaţi"). Aerobasidium pullulans este un fung cu spori "umezi" (preferă umiditate crescută).
    • Polenurile sunt cele mai importante aeroalergenele de exterior.


    În ţara noastră, sezoanele de polenizare sunt după cum urmează:

    • primavera devreme - arbori sau arbuşti timpurii din familia Betulaceae, de tipul mesteacănului (Betula verrucosa), arinului (Alnus glutinosa) sau alunului (Corylus avellana);
    • sfărşitul primăverii până la mijlocul verii - graminee (familia Poaceae), sălbatice sau cultivate, cum ar fi timoftica (Phleum pratense), firuţa (Poa pratensis), iarba de gazon (Lolium perenne), secara (Secale cereale) etc.
    • vara târziu până toamna - buruieni, cum ar fi pelinariţa (Artemisia vulgaris) şi iarba pârloagelor sau floarea pustei (Ambrosia elatior), din familia Asteraceae (Compositae).


    Noţiuni practice despre relaţia bidirecţională dintre rinita alergică şi astm

     Relaţia dintre rinita alergică şi astm sau alte afecţiuni inflamatoare ale căilor aerifere este deosebit de importantă deoarece:

    • aeroaleregenele implicate in rinita alergică şi astm sunt comune;
    • majoritatea bolnavilor de astm au simptome concomitente de rinită;
    • mare parte din pacienţii cu rinită alergică au astm asociat;
    • rinita alergică coexistă frecvent cu astmul, susţinandu-se conceptul de “boală unică a căilor aerifere” sindrom de rinită alergică şi astm coexistent);
    • rinita alergică poate fi asociată cu conjunctivita alergică, rinosinuzită şi otită medie;
    • anumite forme de rinită alergică se pot asocia cu alergie alimentară;
    • rinita alergică este un factor de risc pentru dezvoltarea astmului;
    • tratamentul corect al rinitei alergice controlează optim simptomele nazale;
    • la pacienţii cu astm, rinita alergică netratată agravează astmul;
    • tratamentul optim al rinitei alergice are efecte benefice asupra controlului simptomatologiei astmului coexistent.


    Explorarea alergologică în rinita alergică

    Testarea cutanată alergologică este metoda standard pentru diagnosticul in vivo al sensibilizării alergice.

    Testarea cutanată prick conform recomandărilor europene ale Global Allergy and Asthma European Network se realizează cu mai multe tipuri de extracte alergenice standardizate, în prezența a 2 martori, soluţii de control pozitiv (histamină clorhidrat 10 mg/mL) şi control negativ (soluţie salină glicerinată fenolată). Extractele alergenice utilizate pentru testarea cutanată alergologică sunt stabilizate şi au control de calitate.

    Contraindicaţiile testării cutanate la aeroalergene sunt reprezentate de simptome alergice acute sau perioadă evolutivă severă a bolii (astm necontrolat), dermografism sever şi afecţiuni dermatologice extinse (ihtioză, psoriazis, eczeme acute sau cronice), afecţiuni cardiovasculare care contraindică utilizarea adrenalinei, tratament cu betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inhibitori de monoaminoxidază, risc crescut de anafilaxie la testarea cutanată sugerat anamnestic, istoric de anafilaxie la un alergen de testat (de exemplu latex, epitelii de cal), afecţiuni severe cu alterarea răspunsurilor imune (imunodeficienţe, afecţiuni autoimune, neoplazice), afecţiuni sistemice severe, infecţii febrile, sarcina, vârstele extreme şi pacienţii necooperanţi din motive psihice şi fizice.

    Noţiuni generale despre tratamentul rinitei alergice
    Planul terapeutic cuprinde mai multe componente încadrate armonios intr-un plan educational individualizat:

    • măsuri de profilaxie pentru reducerea expunerii la alergenul sau alergenele incriminate (in măsura posibilităţilor),
    • tratament farmacologic (in funcţie de severitate),
    • imunoterapie cu vaccinuri alergenice (imunoterapie specifică cu extracte alergenice), in cazuri selecţionate (indicaţie de specialitate alergologică).


    Măsuri profilactice pentru reducerea expunerii la alergene

    Profilaxia expunerii la aeroalergene este prima treaptă în asistenţa medicală a bolnavilor care suferă de rinită alergică, iar rolul medicului specialist în alergologie şi imunologie clinică este fundamental.
    În plus se recomandă evitarea expunerii la iritanţi, în special la fum de ţigară, inclusiv fumatul pasiv.

    Farmacoterapia rinitei alergice
    Medicamentele care pot fi utilizate în tratamentul rinitei alergice sunt: antihistaminicele H1, corticosteroizii intranazali, decongestionantele nazale, cromonele şi anticolinergicele intranazale, şi, rareori, pentru formele severe, refractare la celelalte tratamente, corticosteroizii sistemici, cură scurtă.

    Antileucotrienle au proprietăţi antiinflamatoare şi pot fi administrate în tratamentul rinitei alergice conform ghidurilor international.


    Dr. Camelia SKOPECZ